Care sunt acoperirile la cald obișnuite?
Există numeroase tipuri de acoperiri prin imersie la cald pentru table și benzi de oțel. Regulile de clasificare din principalele standarde - inclusiv standardele naționale americane, japoneze, europene și chineze - sunt similare. Vom analiza folosind ca exemplu standardul european EN 10346:2015.
Acoperirile la cald obișnuite se împart în șase categorii principale:
- Zinc pur (Z) prin imersie la cald
- Aliaj zinc-fier prin imersie la cald (ZF)
- Zinc-aluminiu prin imersie la cald (ZA)
- Aluminiu-zinc la cald (AZ)
- Aluminiu-siliciu prin imersie la cald (AS)
- Zinc-magneziu (ZM) prin imersie la cald
Definiții și caracteristici ale diferitelor acoperiri prin imersie la cald
Benzile de oțel pretratate sunt imersate într-o baie de metal topit. Diferitele metale topite din baie produc acoperiri distincte (cu excepția acoperirilor din aliaje de zinc-fier).
Comparație între galvanizarea la cald și galvanizarea electrolitică
1. Prezentare generală a procesului de galvanizare
Galvanizarea se referă la tehnica de tratare a suprafeței prin aplicarea unui strat de zinc pe metale, aliaje sau alte materiale în scopuri estetice și anticorozive. Cele mai utilizate metode sunt galvanizarea la cald și galvanizarea la rece (electrozincare).
2. Procesul de galvanizare la cald
Principala metodă de galvanizare a suprafețelor din tablă de oțel în prezent este galvanizarea la cald. Galvanizarea la cald (cunoscută și sub denumirea de zincare la cald sau galvanizare la cald) este o metodă eficientă de protecție împotriva coroziunii metalelor, utilizată în principal la instalațiile structurale metalice din diverse industrii. Aceasta implică imersarea componentelor din oțel îndepărtate de rugină în zinc topit la aproximativ 500°C, depunând un strat de zinc pe suprafața oțelului pentru a obține rezistență la coroziune. Fluxul procesului de galvanizare la cald: Spălare acidă a produsului finit → Clătire cu apă → Aplicarea fluxului → Uscare → Suspendare pentru acoperire → Răcire → Tratament chimic → Curățare → Lustruire → Galvanizare la cald finalizată.
3. Procesul de galvanizare la rece
Galvanizarea la rece, cunoscută și sub denumirea de electrogalvanizare, utilizează echipamente electrolitice. După degresare și spălare cu acid, fitingurile sunt plasate într-o soluție care conține săruri de zinc și conectate la borna negativă a echipamentului electrolitic. O placă de zinc este poziționată vizavi de fitinguri și conectată la borna pozitivă. Când se aplică curentul, mișcarea dirijată a curentului de la pozitiv la negativ face ca zincul să se depună pe fitinguri. Fitingurile galvanizate la rece sunt supuse prelucrării înainte de galvanizare.
Standardele tehnice sunt conforme cu ASTM B695-2000 (SUA) și specificația militară C-81562 pentru galvanizare mecanică.
Comparație între galvanizarea la cald și galvanizarea la rece
Galvanizarea la cald oferă o rezistență la coroziune semnificativ mai mare decât galvanizarea la rece (cunoscută și sub numele de electrogalvanizare). Acoperirile electrogalvanizate au de obicei o grosime de la 5 la 15 μm, în timp ce acoperirile galvanizate la cald depășesc în general 35 μm și pot ajunge până la 200 μm. Galvanizarea la cald oferă o acoperire superioară cu un strat dens, fără incluziuni organice. Electrogalvanizarea utilizează acoperiri umplute cu zinc pentru a proteja metalele de coroziune. Aceste acoperiri sunt aplicate pe suprafața protejată folosind orice metodă de acoperire, formând un strat umplut cu zinc după uscare. Acoperirea uscată conține un conținut ridicat de zinc (până la 95%). Oțelul este supus unei galvanizări la suprafață în condiții de răcire, în timp ce galvanizarea la cald implică acoperirea țevilor de oțel cu zinc prin imersie la cald. Acest proces produce o aderență excepțional de puternică, făcând acoperirea foarte rezistentă la exfoliere.
Cum se distinge galvanizarea la cald de galvanizarea la rece?
1. Identificare vizuală
Suprafețele galvanizate la cald apar în general puțin mai rugoase, prezentând urme de apă, picături și noduli induse de proces - vizibile în special la un capăt al piesei de prelucrat. Aspectul general este alb-argintiu.
Suprafețele electrogalvanizate (galvanizate la rece) sunt mai netede, de culoare predominant galben-verzuie, deși pot apărea și irizante, alb-albăstrui sau albe cu un luciu verde. Aceste suprafețe nu prezintă, în general, noduli sau aglomerări de zinc.
2. Distincție prin proces
Galvanizarea la cald implică mai multe etape: degresare, decapare acidă, imersie chimică, uscare și, în final, imersie în zinc topit pentru o anumită durată înainte de îndepărtare. Acest proces este utilizat pentru articole precum țevile galvanizate la cald.
Galvanizarea la rece este însă, în esență, electrogalvanizare. Aceasta utilizează echipamente electrolitice în care piesa de prelucrat este supusă degresării și decapării înainte de imersarea într-o soluție de sare de zinc. Conectat la aparatul electrolitic, piesa de prelucrat depune un strat de zinc prin mișcarea dirijată a curentului între electrozii pozitivi și negativi.
Data publicării: 01 oct. 2025
