Ce este oțelul galvanizat? Cât durează acoperirea cu zinc?

Pentru galvanizare se pot utiliza diferite procese:

1. Galvanizare la cald

2. Electrogalvanizare

3. Difuzia zincului

4. Pulverizarea metalelor

 

Galvanizare la cald

În timpul procesului de galvanizare, oțelul este scufundat într-o baie de zinc topit. Galvanizarea la cald (HDG) implică trei etape de bază: pregătirea suprafeței, galvanizarea și inspecția.

Pregătirea suprafeței

În procesul de pregătire a suprafeței, oțelul prefabricat este trimis la galvanizare și trece prin trei etape de curățare: degresare, spălare acidă și fluxare. Fără acest proces de curățare, galvanizarea nu poate continua deoarece zincul nu va reacționa cu oțelul impur.

Galvanizare

După finalizarea pregătirii suprafeței, oțelul este scufundat în zinc topit 98% la 830°F. Unghiul la care oțelul este scufundat în recipient ar trebui să permită aerului să iasă din formele tubulare sau alte buzunare. Acest lucru permite, de asemenea, zincului să curgă prin și în întregul corp de oțel. În acest fel, zincul intră în contact cu întregul oțel. Fierul din interiorul oțelului începe să reacționeze cu zincul, formând un strat intermetalic zinc-fier. Pe partea exterioară, se depune un strat de zinc pur.

Inspecţie

Pasul final este inspectarea stratului de acoperire. Se efectuează o inspecție vizuală pentru a verifica dacă există zone neacoperite pe corpul de oțel, deoarece stratul de acoperire nu va adera la oțelul necurățat. De asemenea, se poate utiliza un calibru magnetic de grosime pentru a determina grosimea stratului de acoperire.

 

2 Electrogalvanizare

Oțelul electrogalvanizat este produs printr-un proces electrochimic. În acest proces, oțelul este scufundat într-o baie de zinc, iar prin ea trece un curent electric. Acest proces este cunoscut și sub numele de galvanizare.

Înainte de procesul de electrogalvanizare, oțelul trebuie curățat. Aici, zincul acționează ca anod pentru a proteja oțelul. Pentru electroliză, se folosește sulfat de zinc sau cianură de zinc ca electrolit, în timp ce catodul protejează oțelul de coroziune. Acest electrolit face ca zincul să rămână pe suprafața oțelului ca un strat de acoperire. Cu cât oțelul este scufundat mai mult timp în baia de zinc, cu atât stratul de acoperire devine mai gros.

Pentru a spori rezistența la coroziune, anumite acoperiri de conversie sunt foarte eficiente. Acest proces produce un strat suplimentar de hidroxizi de zinc și crom, rezultând un aspect albastru pe suprafața metalului.

 

3 Penetrarea zincului

Zincarea implică formarea unui strat de zinc pe suprafața fierului sau oțelului pentru a preveni coroziunea metalului.

În acest proces, oțelul este plasat într-un recipient cu zinc, care este apoi sigilat și încălzit la o temperatură sub punctul de topire al zincului. Rezultatul acestei reacții este formarea unui aliaj de zinc-fier, cu un strat exterior solid de zinc pur care aderă la suprafața oțelului și oferă o rezistență semnificativă la coroziune. Acest strat de acoperire facilitează, de asemenea, o mai bună aderență a vopselei la suprafață.

Pentru obiectele metalice mici, placarea cu zinc este metoda optimă. Acest proces este potrivit în special pentru componentele din oțel cu forme neregulate, deoarece stratul exterior poate urma cu ușurință modelul oțelului de bază.

 

4 Pulverizare metalică

În procesul de zincare prin pulverizare a metalelor, particule de zinc topit încărcate electric sau atomizate sunt pulverizate pe suprafața oțelului. Acest proces se realizează folosind un pistol de pulverizare manual sau o flacără specială.

Înainte de aplicarea stratului de zinc, trebuie îndepărtați toți contaminanții, cum ar fi straturile de suprafață nedorite, uleiul și rugina. După finalizarea procesului de curățare, particulele de zinc topit atomizate sunt pulverizate pe suprafața rugoasă, unde se solidifică.

Această metodă de acoperire prin pulverizare a metalelor este cea mai potrivită pentru prevenirea exfolierii și a descuamării, dar nu este ideală pentru asigurarea unei rezistențe semnificative la coroziune.

 

Cât durează o acoperire cu zinc?

În ceea ce privește durabilitatea, aceasta depinde de obicei de grosimea stratului de zinc, precum și de alți factori, cum ar fi tipul de mediu, tipul de strat de zinc utilizat și calitatea vopselei sau a stratului pulverizat. Cu cât stratul de zinc este mai gros, cu atât durata de viață este mai lungă.

Galvanizare la cald vs. galvanizare la receAcoperirile galvanizate la cald sunt în general mai durabile decât acoperirile galvanizate la rece, deoarece sunt de obicei mai groase și mai robuste. Galvanizarea la cald implică imersarea metalului în zinc topit, în timp ce în metoda galvanizării la rece, unul sau două straturi sunt pulverizate sau aplicate cu pensula.

În ceea ce privește durabilitatea, acoperirile galvanizate la cald pot dura peste 50 de ani, indiferent de condițiile de mediu. În schimb, acoperirile galvanizate la rece durează de obicei doar câteva luni până la câțiva ani, în funcție de grosimea stratului de acoperire.

În plus, în medii extrem de corozive, cum ar fi mediile industriale, durata de viață a straturilor de zinc poate fi limitată. Prin urmare, selectarea straturilor de zinc de înaltă calitate și întreținerea acestora pe termen lung sunt cruciale pentru maximizarea protecției împotriva coroziunii, uzurii și ruginii.